Exista mai multe crezuri despre fericire. Uneori ea este conceputa ca o idee foarte �nalta, un ideal �ndepartat, deasupra puterilor noastre de a o dob�ndi; adevarata fericire nu ar fi posibila �n timpul acestei vieti. Unul din marii �ntelepti ai Antichitatii, Solon, considera ca nimeni nu este fericit c�t timp traieste, caci oric�nd se pot abate asupra lui nenorocirile. Si este adevarat ca fericirile sunt at�t de aproape de nenorociri si tot at�t de adevarat este si faptul ca pentru a-si pleda cauza, fericirea trebuie sa �nchida �n spatele unei cortine �ntunecate suferintele care ne fac viata grea; dar daca nu am suferi, nu am putea fi fericiti, pentru ca necunosc�nd durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria?… Daca ne "eliberam" de toate conditiile durerii sufletesti, pentru a nu mai suferi, ce bine ne-am facut? Un desert fara f�nt�ni este mai bl�nd pentru cei ce s-au ratacit si mor de sete? Nu. Iluzia Fetei Morgana �i arde si pe ei la fel ca pe orice alt calator ce pribegeste prin acele locuri at�t de neprimitoare.
Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu �ntelegea ca era de neatins, ci, mai degraba ca noi nu suntem �n masura sa judecam ce ar trebui sa faca oricare om ca sa fie fericit. Reteta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o �n timp; altele considera ca a fi fericit �nseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care �si "fabrica" un paradis numai al lor �n care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar �nt�mpla daca acest paradis ar exista undeva pe Pam�nt?
La �nceputurile lumii a existat. Si ce s-a �nt�mplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru ca omul nu este facut sa locuiasca �n paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Omul nu poate dec�t sa tinda catre absolut, catre perfectiune, purt�ndu-si povara de a sti ca, �n aceasta viata, nu va ajunge niciodata acolo.
Honor� de Balzac spunea ca "Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Si eu cred ca fericirea se poate atinge cu m�na. Pentru ca exista conceptii despre fericire care o considera o stare sufleteasca de bucurie nemarginita, de exaltare, de �mpacare, de beatitudine. Si atunci putem considera ca ea se afla la picioarele noastre ca o floare de c�mp; nu trebuie dec�t sa ne aplecam ca sa o culegem. Dar cum ea este �nconjurata de multe alte flori, ne �nselam asupra parfumului, asupra culorii si �ntindem prea departe m�inile.
Sunt multe momente de fericire �n viata omului. Am putea asemana fericirea cu niste gingase balonase de sapun; si fiecare balon este un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele sunt mai firave si se sparg �nca �nainte de a-si fi luat zborul. Viata noastra este �nsa plina de astfel de balonase. Nu trebuie dec�t sa le pastram cu grija, �n cufarul tainic al subconstientului si sa ne g�ndim ca si dupa o mare durere, vine o mare bucurie. Exista un permanent echilibru �ntre cele doua. Unii spun ca nenorocirile sunt mari si gratuite, numai fericirile sunt scurte si costisitoare.
A fi fericit �nseamna dupa unii, a iubi. Si �ntr-adevar, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia dupa aceea.
Putem asocia iubirea cu fericirea? Da. At�ta timp c�t cel care iubeste nu confunda dragostea cu delirul devastator al posesiei, care, �n ultima instanta aduce suferintele cele mai cumplite. Caci, �mpotriva opiniei comune at�tor oameni, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul de proprietate care este contrarul dragostei. Exista persoane care spun ca fericirea este o floare rara. Si asa este. Dar nu pentru ca ea ar fi unica �n lume, ci pentru ca depinde de fiecare din noi cum stie s-o culeaga. Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumparate de la magazin, ci acelea pentru care trebuie sa te apleci ca sa le culegi.
Conceptii despre fericire ne spun ca a obtine ceea ce ne dorim �nseamna sa fim fericiti. Si sa presupunem ca cineva reuseste sa obtina ceea ce cu greu a �ncercat. Si acum este fericit? Se prea poate. Dar se poate si sa nu fie. Si atunci unde e fericirea? Ea a constat �n stradania de a obtine.
Conceptiile despre fericire se deosebesc prin rostul pe care �l atribuim celorlalti �n dob�ndirea propriei fericiri. �ntr-una din piesele sale de teatru, Jean Paul Sartre folosea o expresie socanta: "infernul sunt ceilalti", si, desigur, fiecare din noi poate fi la r�ndu-i "celalalt". Cum putem sa gasim fericirea �ntr-o lume �n care realizarea propriilor dorinte depinde de ceea ce doresc si fac semenii nostri? De multe ori, dorintele a doi oameni intra �n conflict si ca urmare, fiecare �ncearca sa �mpiedice realizarea dorintei celuilalt. Nimeni nu renunta fara sa lupte la fericire. Concluzia filozofiei a fost ca nu exista fericire solidara.
Dar nu trebuie ignorat faptul ca ai nevoie de ceilalti pentru a fi fericit. Un organism care este desprins de prezent moare; la fel si un om desprins de societate, de semeni, se poate pierde pe sine, asa cum a patit si Iona, personajul lui Marin Sorescu, care de at�ta singuratate, si-a pierdut p�na si ecoul.
Si p�na la urma, unde putem gasi fericirea? Noi presupunem ca aceasta cautare are sens si nu este "v�nare de v�nt". Sigmund Freud proclama intangibilitatea fericirii: �ntreaga noastra viata, argumenteaza el, sta sub semnul principiului placerii. Satisfacerea nevoilor noastre nu ne procura dec�t placere de scurta durata; de aceea, fericirea - ca stare permanenta ori ca idea, atins - nu este posibila.
Dar Epictet vine sa contrazica acest lucru. El spune ca omul fericit este acela care traieste �n armonie cu lucrurile sau �si accepta �n �ntregime destinul.
Nu putem afirma ceva cu certitudine despre fericire, ci doar ca ea este ceea ce percepe si ce simte fiecare. Ea este una din marile �ntrebari ale umanitatii si va mai ram�ne �nca unul din misterele existentei noastre:
" Sunt clipe c�nd �mi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai dezlegat nici una din marile - ntrebari." "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu